Streakingul ca formă de protest și spectacol: Povestea unui fenomen cultural

În 1974, streakingul a devenit un adevărat fenomen, iar de atunci, oamenii au continuat să își scoată hainele și să alerge goi în public, fie pentru a susține o cauză, fie pentru adrenalină. Fenomenul, originar din campusurile universitare americane din anii ’60, a captat atenția publicului prin evenimente curajoase și uneori comice.

Un exemplu remarcabil este Mark Roberts, un britanic din Liverpool, cunoscut drept cel mai prolific streaker din lume, cu 583 de „performanțe” la activ. Prima sa încercare a fost spontană, în 1993, la un meci de rugby din Hong Kong. Atmosfera explozivă și reacția entuziastă a mulțimii l-au convins să continue, transformându-l într-un „artist al streakingului” care a evoluat în evenimente sportive majore, inclusiv la Wimbledon și la finala Ligii Campionilor.

Pentru Roberts, streakingul reprezintă atât o formă de divertisment, cât și o metodă de a sfida autoritatea. De-a lungul anilor, el a fost acuzat de „alarmă, hărțuire și suferință”, dar a câștigat de șase ori în instanță, judecătorii fiind impresionați de argumentul său că acțiunile sale nu sunt indecente, ci amuzante.

Un alt exemplu faimos este Erika Roe, care a atras atenția la un meci de rugby Anglia-Australia în 1982. Roe, care nu era interesată de rugby, s-a lăsat purtată de entuziasmul mulțimii, dar a resimțit ulterior efectele negative ale atenției mediatice intense, fiind percepută greșit ca o persoană superficială. Totuși, Roe a declarat că momentul nu a avut nicio tentă sexuală, ci a fost o acțiune liberă și spontană.

Fenomenul streakingului a cunoscut apogeul în 1974, când Robert Opel a trecut pe scenă la Premiile Oscar, iar piesa „The Streak” a lui Ray Stevens a ajuns în topurile muzicale. De atunci, streakingul a continuat să fie o formă de protest împotriva diferitelor nedreptăți sociale și politice, dar și un simbol al libertății personale. Cu toate acestea, numărul evenimentelor de streaking a scăzut în ultimii ani, fiind limitat de restricțiile media și de diminuarea impactului pe care nuditatea îl mai are în prezent.

Pentru Roberts, care la 60 de ani continuă să surprindă, fiecare moment de streaking rămâne o declarație de libertate și o provocare adresată societății.